|
Desi pare ca am
spus tot ce am avut de spus (scris)
prin titlul materialului meu, exista,
totusi, nuante la ceea ce se intampla
in practica de zi cu zi a ziaristilor.
In mod normal si logic, ai incredere
in sursele considerate oficiale cum
ar fi rapoartele politiei, documente
ale Primariei sau declaratii oficiale
ale unor personalitati. Lucrurile
stau, insa, altfel in practica. Acest
fapt poate fi observat usor printr-o
monitorizare completa a stirilor laocale
de televiziune. In timp ce la unele
posturi este mentionat un nume a victimei
unui accident rutier (macabru exemplu,
dar concludent pentru superficialitatea
cu care sunt tratate unele probleme
deontologice), la alte posturi, aceeasi
victima are un alt nume sau poate
o alte varsta. Aici se pune intrebarea
cine a gresit. In timp ce unii ziaristi
se bazeaza numai pe informatiile oferite
de politie, in cadrul conferintelor
zilnice de presa, alti jurnalisti
care dispun de resursele necesare,
investigheaza pe cont propriu la locul
faptei. Astfel, greseala poate apartine
celui care a intocmit raportul sau
procesul-verbal de constatare ori
ziaristului care nu a auzit bine sau
nu a cautat si alte surse de informare.
Aici ar interveni obiectia ca raportul
politiei este sursa oficiala care,
in mod normal ar trebui sa fie una
curata, fara informatii false sau
jumatati de informatii. Dupa parerea
mea, verificarea unei informatii din
trei surse este o utopie. In cel mai
fericit caz, acest lucru se intampla
din doua surse, care trebuie sa fie
obligatoriu independente. Este mai
greu atunci cand trebuie sa pui la
indoiala spusele vreunei personalitati
locale, policice sau de alt fel. Se
poate pune baza pe astfel de informatii
daca respective personalitate are
o credibilitate intacta. De exemplu,
daca nu exista nici o suspiciune ca
are vreun interes sa ofere infomatii
falsa sau sa nu spuna intregul adevar,
atunci, sursa poate fi considerate
credibila. Daca insa, a existat cel
putin o situatie in care declaratia
respectiva nu a fost confirmata dintr-o
alta sursa, atunci suntem indreptatiti
sa punem la indoiala fiecare informatie
pusa la dispozitie de atunci incolo
de aceeasi persoana. O atentie mare
trebuie data si cifrelor continute
de stiri, cifre care chiara daca nu
sunt reproduse intocmai, pentru ca
plictisesc, consider ca trebuie sa
fie appreciate correct ca proportie
din total. Nu este totuna daca spui
"170 de mii de clujeni au ramas
fara apa potabila", sau "Mai
mult de jumatate din locuitorii clujului
au ramas fara apa potabila".
Daca cifrele initiale nu sunt corecte
riscam disreditarea proprie si a insitutiei
pe care o reprezentam. De aceea, consider
ca verificarea surselor nu este doar
un moft, ci este o necessitate, chiar
daca in unele cazuri incetineste procesul
de "productie" al stirii
sau materialului de presa. Consider
ca totul sta in modul in care apreciem
credibilitatea surselor primare si
veridicitatea informatiilor puse la
dispozitie. |