Pornim la drum intr-un experiment cu adevarat inedit pentru lumea presei clujene. Un proiect care are ca preocupare libertatea de exprimare, in Clujul de azi, in Romania de azi, pesupune riscuri enorme. Poate ca nu este modalitatea cea mai buna de a incepe o constructie avand in gand in primul si in primul rand ce anume ar putea s-o darame. Dar proiectul acesta nu si-ar avea rostul daca situatia in privinta libertatii de exprimare nu ar fi tragica in Cluj. Cu alte cuvinte, initiativa noastra este una care isi doreste de la bun inceput sa deranjeze, sa sacaie si sa atace practicile straine de democratie si professionalism spre care a fost indrumata presa clujeana si societatea civila din acest oras dupa 1989. Deoarece, cu riscul de a cadea in ridicol, trebuie sa admitem ca exista in continuare forte ostile libertatii de exprimare, exista grupari care nu au nici un interes sa puna umarul la urnirea mentalitatii clujenilor catre modaliatea de gandire si practicile unei societati civile sanantoase. Institutiile de presa clujene sunt controlate in mod direct sau indirect de aceste forte si grupari, iar criza economica in care se zbate mass-media la Cluj, ca de altfel si in restul tarii, nu permite evadarea din acest cerc vicios. Noi ne propunem sa-l rupem insa, cu metoda si rabdare. E nevoie pentru acest lucru de participarea cat mai multor ziaristi clujeni, fie ei reporteri, redactori, editori, redactori sefi, tehnicieni, cameramani sau directori. E nevoie de cei care considera ca meseria de jurnalist nu se poate face doar pentru a castiga un salariu, a patrunde in cercuri de putere sau a obtine celebritatea ci si pentru atat de pateticul si ridiculizatul motiv al cautarii si spunerii adevarului. S-a tras in ultimii 13 ani peste aceasta misiune a presei un val sumbru , ipocrit si periculos. El este numit obiectivitate. Multi dintre cei care nu sunt curiosi de ceea ce inseamna libertate de expresie rostesc pompos acest cuvant drept adevarata misiune a presei intr-o democratie. Cu alte cuvinte, presa trebuie sa inregistreze fidel si sa redea cat mai complet realitatea din jur. Ai putea spune ca se vorbeste nu despre a patra putere in stat ci despre nu stiu ce masinarie compusa din microfoane, reportofoane si camere de filmat, toate unite intr-un monstru mecanic inregistrand tot ce se vede si se aude. Evident, a cauta adevarul devine, din perspectiva acelorasi indivizi o chestiune subiectiva, periculoasa. Pentru ca a cauta adevarul inseamna a respinge minciuna si mincinosii, ticalosia si ticalosii, in mod direct si deschis. Asta nu mai seamana a obiectivitate, seamana a implicare, a inclinare a balantei inspre o parte sau alta. In genul acesta de momente, libertatea de exprimare este inabusita pe motiv ca nu serveste presupusa obiectivitate. Presa nu este insa doar o masinarie de inregistrat. In toate tarile din lume unde exista democratie adevarata, presa inseamna implicare, deschisa, fatisa, declarata cu sinceritate inspre ceea ce crede ca reprezinta adevarul. Din pacate, doar la noi exista in continuare asa-zise ziare independente si posturi de televiziune si radio care se proclama obiective. Sa fie clar, nu vrem sa ridicam in slavi nici o secunda insulta, calomnia, neprofesionalismul sau cine stie ce alte apucaturi xenofobe sau rasiste. Vrem doar sa spunem ca, de cand exista presa pe acest pamant, aceasta nu s-a putut ridica din mijlocul societatii pentru a pluti undeva deasupra pe un nor de obiectivitate. Nu exista obiectivitate, exista principii clare ale profesiei care slujesc cautarea adevarului. Ziaristul trebuie sa aiba libertatea de a spune ceea ce crede ca este adevarul, cu riscul de a gresi, cu riscul de a face rau altuia. Cata vreme este manat de bune intentii el trebuie incurajat pe acest drum. Doar cine nu incearca nu greseste. Este absurd si despotic sa jertfesti cautarea adevarului pe altarul asa-ziselor reguli ale obiectivitatii. Este absurd sa faci presa fara sa fii nevoit sa iei partea cuiva, in fiecare clipa cand profesezi aceasta meserie. Adevaratul pericol pentru deontologia jurnalistului roman este greseala cu rea intentie. Aceasta este cea care trebuie infierata si evitata si nu greseala de presa in sine. La noi, de dragul ipocrit al evitarii greselii, s-a decis transformarea presei intr-un fel de birou de informatii oferind publicului date doar atat cat permite formularul tipizat al obiectivitatii. Pentru aceste motive si pentru multe altele lansam in acest moment o invitatie catre ziaristii si studentii in jurnalism sau comunicare sa ni se alature in ceea ce se doreste un club al presei clujene. Va invitam, asadar, sa scrieti la diferitele sectiuni oferite de pagina noastra de internet si cata vreme va veti tine departe de insulta, calomnie sau cine stie ce forma de extremism etnic sau religios, va asiguram ca nu veti fi niciodata cenzurati. Va punem la dispozitie o serie de domenii unde va puteti impartasi atat experienta profesionala cat si ceea ce credeti ca trebuie schimbat in presa clujeana. De asemenea, punem la dispozitia celor interesati un ghid complet cu tot ce se poate gasi pe internet in materie de jurnalism si comunicare. In fine, s-ar putea sa spuneti ca toata aceasta initiativa este fara rost, ca anumite lucruri, oricum ar fi spuse, nu vor reusi sa produca vreun efect. Noi ne asumam riscul si speram ca multi dintre ziaristii clujeni ni se vor alatura. Multumim inca de pe acum celor care vor accepta provocarea si vor colabora cu noi in cadrul acestui proiect.

Exista in munca stiristilor de la radiourile comerciale un aspect de care sunt cu totii constienti: stirile pentru buletinele informative ale radioului comercial sunt cele mai teribile din lume. Trebuie sa fie scurte, complete si, pe de asupra, sa si puna imaginatia ascultatorului la lucru. Aceste calitati devin uneori arme teribile impotriva prezentarii adevarului complet asupra unor evenimente. Evenimente atat de complexe incat nu pot fi prezentate correct daca informatia este selectata. Si totusi, trebuie prezentate intr-o stire. Trebuie facuta o selectie. Clasica forma de selectie dupa interesul uman sau, cu alte cuvinte, interesul publicului tau tinta nu tine, dac vrei sa prezinti adevarul. Exemplul cel mai graitor si cel mai actual este cel al stirilor facute pe baza evenimentelor dintre primar, consiliul local si prefect. Este vorba de aspecte juridice si administrative atat de amanuntite si de nesigure incat este un adevarat risc sa incerci sa concentrezi fara a pierde esenta evenimentului. Trebuie sa prezinti fiecare detaliu care poate fi spus in formulari obisnuite si sa extinzi stirea. Dar pentru ca detaliile juridice dintre cele trei institutii sunt atat de incurcate, transformarea lor in limbaj comun, accesibil majoritatii publicului, ignorant in acest domeniu, aduce cu sine concluzionari din partea reporterului. Acestea pot fi interpretate ca pareri personale si din acest motiv trebuie sa ramana impresii personale de la fata locului. Verificate, pe cat posibil. Revenind la interesul uman, in cazul prezentat mai sus, s-a pierdut de mult odata cu bunul simt al actorilor implicati. Din acest motiv el trebuie recastigat mergand pe mana interesului civic la care stirile care se fac pe marginea acestui subiect trebuie sa faca mereu apel. Iar interesul civic se castiga prin intermediul unei nformari cat mai complete. Fara frica de a trage concluzii atunci cand reporterul este sigur pe el.

Realizarea unei stiri de radio verificand cele trei surse se poate realiza doar in urmatoarele situatii: atunci cand cele trei surse se afla in acelasi loc si sunt usor de abordat sau cand exista suficient timp si o organizare eficienta la indemana oamenilor din redactie pentru a se suplini reciproc in abordarea celor trei surse. Rareori exista insa sufficient timp si rareori suficienti oameni ca sa-si permita sa lucreze pe aceeasi stire. Motivele sunt cunoscute: lipsa banilor care duce la reducerea numarului de oameni din redactii. Mult mai usor sunt insa de accesat doua surse, de obicei cele implicate intr-o situatie antagonica. Riscul este acela de a le face jocul, relatandu-le parerile. Fara ca publicul tau sa aiba de castigat ceva din asta. Din contra, pui si tu umarul la manipularea si dezinformarea lor. Este de preferat sa abordezi o sursa despre care stii ca este neutra si sa prezinti tu pozitia celor doua parti in conflict. In situatia actuala din Cluj, in aproape toate domeniile acoperite de presa, mi se pare cea mai buna solutie.

Totul incepe prin a constientiza permanent incercarile repetate din diferite surse de a folosi ziaristii pe post de megafon a mesajelor lor nu tocmai adevarate. Din clipa respectiva, metodele de evitare a lor respectand in acelasi timp principiile meseriei sunt la indemana, chiar daca putine la numar. Unui reporter radio, stirea scurta cu care lucreaza ii ofera o astfel de metoda. Ea provine din chiar natura ei radiofonica: dimensiunea redusa si concizia. Aceste doua trasaturi trebuie folosite pentru a justifica transpunerea reporterului ca sursa a informatiei pe care a primit-o si despre care stie ca este manipulare. Stirea devine o forma scurta de relatare in care reporterul face o analiza a ceea ce s-a spus, a situatiei la care a fost present. Reporterul trebuie lasat sa faca acest lucru, de dragul prezentarii adevarului, daca nu din respect pentru publicul sau caruia trebuie sa ii ofere date corecte. In acest caz reporterul trebuie citat in mod explicit ca sursa a informatiei, in corpul stirii. Pe de o parte, reporterul nu neglijeaza evenimentul sau declaratia care i-a fost oferita in mod intentionat, iar pe de alta parte el decodifica adevarata natura a celui care a incercat manipularea. Astfel, forma stirii il obliga sa aleaga intre a spune adevarul sau a fi un simplu megafon in mainile unui personaj lipsit de scrupule. Asta in cazul in care ziaristul este de buna credinta si va relata corect pe marginea situatiei la care a fost martor…

Ordinea stirilor intr-un buletin informative radio nu urmeaza reguli stricte, poate si pentru ca numarul mare al difuzarilor in timpul unei zile te obliga sa lucrezi cu alte si alte stiri. Pe de alta parte, in cazul posturilor de radio comerciale, functioneaza practica atat de cunoscuta a prevalentei stirii cu impact imediat si usor de perceput in randul publicului. Din acest motiv in cadrul buletinelor informative de la un radio comercial prima stire va fi cea care va relata despre un eveniment sensational sau cu valoare practica mare pentru public. In cazul in care aceste criterii nu pot fi aplicate, va fi luat in considerare criteriul noutatii stirii, stiut fiind ca exista o seama de stiri care se reiau la diferite ore in timpul zilei. In acest gen de selectie, accidentele sau tragediile de proportii au prioritate absoluta, urmate de informatiile utilitare. Iar prin informatii utilitare trebuie sa se inteleaga tocmai acele stiri cu valoare practica amintite anterior si care ofera date care afecteaza in mod direct viata ascultatorului. Stirile cu impact intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat ar trebui sa cada pe plan secund si doar o analiza deosebit de relevanta cu privire la realitati foarte cunoscute poate capata prim planul buletinului de stiri. Celebrele stiri cu infractiuni marunte si maruntele, accidente si tragedii de mica amploare ar trebui sa fie introduse intotdeauna spre finalul buletinului datorita micii lor valori informative si incapacitatii lor de a satisface chiar si criteriul de stire mondena. Politica unor posturi de a deschide calupurile informative cu astfel de stiri este una in primul rand neprofesionista si abia apoi de prost gust. Si numai pentru motivul ca ignora rolul de formator de opinie al presei.

Exista un obicei in presa clujeana de a “rezolva” o stire utilizand orice declaratie daca este surprinzatoare si spectaculoasa, mai ales daca vine dinspre un personaj cunoscut. Aceasta situatie este una frecventa in randul personajelor politice clujene care profita de presa pentru a lansa acuzatii si informatii total false si manipulatoare. Pentru ca si-au dat seama ca nu va exista alt criteriu in prezentarea declaratiei lor decat senzationalul, politicienii si membrii cu functii inalte in administratie mint cu nerusinare, fac aluzii si distorsioneaza informatii fara jena. Iar ziaristii publica tot pe motiv ca “ei au facut declaratia, ei sa raspunda”. Astfel de declaratii despre care se stie ca fac deservicii publicului trebuie insotite in stirea radio fie de dovezile care sa o infirme, iar daca dovezile de care dispune jurnalistul sunt “off the record”, declaratiile cu pricina n-au ce cauta la radio. Din pacate, exista riscul ca una sau doua institutii sa prezinte declaratiile mincinoase, acestea sa faca rumoare (acesta fiind, de fapt, scopul lor)si totul sa se transforme intr-un eveniment mediatic. In acest caz, radioul trebuie sa prezinte ceva pe marginea declaratiei pentru a nu lasa impresia ca a ratat evenimentul. Iata de ce presa clujeana trebuie sa faca front comun impotriva declaratiilor stupide si mincinoase, agresive si manipulatoare cu care a obisnuit asa-zisele personaje publice ale acestui oras. Situatia actuala se perpetueaza din cauza ziaristilor comozi carora nu le pasa de principiul prim al meseriei lor: prezinta adevarul si numai adevarul.

In batalia pentru castigarea atentiei publicului, titlurile stirii de radio sunt in prima linie. Si tot din acelasi motiv titlurile stirii de radio sunt cele care adopta printre primele ultimele tendinte in domeniul editarii. In acest moment este moda titlurilor care pun accent pe formularile care includ si publicul tinta. Astfel, titlurile de genul: “Clujenii vor plati mai mult pentru apa calda la iarna” sau “ Cititorii de limba maghiara au un nou cotidian local” iau locul formularilor “Pretul apei calde va creste in aceasta iarna” sau “Un nou cotidian de limba maghiara a fost lansat la Cluj”. De asemenea, titlurile stirii radio utilizeaza tot mai rar citatele (“Comunistii sunt in continuare la putere in Romania”, anunta premierul Adrian Nastase”) si propozitiile cauzale (“Pretul benzinei va creste din nou datorita inflatiei”). Se folosesc des, in schimb, formularile cu accent pe efectele unui eveniment, de genul: “2 persoane au murit intr-un grav accident rutier pe Calea Turzii”. Se ignora tot mai des, in schimb, regula care spune ca primele cuvinte din titlu scapa aproape intotdeauna ascultatorului. In concluzie, titlurile stirilor de radio la posturile private din Cluj au intrat si ele in hora audientei care dicteaza de ani buni in presa electronica de la noi.

Daca ar fi sa se discute vreodata care este marea problema a presei romanesti, un singur raspuns poate fi considerat satisfacator: marea problema este lantul slabiciunilor in care ziaristii se lasa angrenati fara a constientiza ca acest lant se strange treptat in jurul gatului lor. Totul porneste de la a face mici concesii catre diferitele institutii ale statului. De exemplu, la refuzurile, minciunile si mojicia unor angajati sau sefi, ziaristul roman se multumeste sa raspunda cu o trimitere in gand la origini a persoanei respective. Greseala fatala care inseamna si prima veriga din lant este faptul ca ziaristul nu se gandeste cum sa puna la punct institutia sau persoana respective sau cum sa provoace schimbarea in relatia institutiei cu presa si cu publicul pe care presa il reprezinta. Din contra el se gandeste cum sa imbuneze persoana respectiva pentru a obtine macar o farama de informatie ca sa-si poata face stirea si ca sa poata obtine si alta data laturi de informatii. Nu de alta dar concurenta s-ar putea sa aiba, din nu stim ce motive, o intrare mai buna la aceeasi persoana si sa ti-o ia inainte. Si asa ajungem si la a doua veriga: in loc sa fie solidari ziaristii prefera sa faca sluj sau sa mituiasca, umilindu-se in fata la cine stie ce minte ramasa in trecutul communist. Pentru a obtine o exclusivitate de doi lei pentru un eveniment si mai putin important, ziaristii perpetueaza prin toleranta acest gen de comportament lipsit de cele mai elementare nuante de democratie. Angajatul sau seful respectivei institutii va capata incredere in comportamentul sau gregar si va deveni tot mai arrogant si opac cu ziaristii. Evident, de unul singur, un reporter risca sa piarda si cea mai slaba forma de cooperare cu institutia respectiva, daca indrazneste sa comenteze ceva cu privire la situatie. In astfel de situatii, tipice pentru toate institutiile de stat romanesti, majoritatea politizate si corupte, sunt sanse mici sa se obtina imbunatatiri ale relatiilor cu presa sau transparenta chiar si la presiuni ale breslei gazetarilor. Daca ziaristul insista in a da lectii cu privire la ceea ce inseamna democratie sau transparenta, risca sa primeasca el o lectie zdravana tipic securista. Pentru ca relatiile conducerilor acestor institutii fac pe linie politica si economica presiuni suficiente asupra conducerii institutiei de presa la care trudeste reporterul ca sa-l arunce in drum. Mai mult, institutiile respective devin maestre in prezentarea trunchiata si saraca a oricarei informatii. Fie ca le este solicitata fie ca sunt obligate sa o ofere.
Foamea de exclusivitati penibile si dezinteresul pentru transparenta din partea multor ziaristi face sa fie imposibila o lupta egala cu institutiile invechite din Romania. Rezultatul este unul mult mai grav decat calvarul de zi cu zi la locul de munca pentru ziarist. Rezultatul este privarea de informatii credibile a publicului, imposibilitatea de a afla adevarul. Iar aici n-ar trebui sa se faca nici o concesie.
Printre institutiile celebre pentru bolsevismul lor dezgustator se numara: toate serviciile descentralizate din teritoriu, prefecturile, consiliile judetene, majoritatea primariilor si consiliilor locale, politia si armata precum si celelalte institutii militarizate (si aici ne referim la imposibilitatea de a accesa informatii neclasificate). Si lista poate continua cu regiile si celelalte firme cu capital de stat. O situatie cu adevarat orweliana…