Desi pare ca am spus tot ce am avut de spus (scris) prin titlul materialului meu, exista, totusi, nuante la ceea ce se intampla in practica de zi cu zi a ziaristilor. In mod normal si logic, ai incredere in sursele considerate oficiale cum ar fi rapoartele politiei, documente ale Primariei sau declaratii oficiale ale unor personalitati. Lucrurile stau, insa, altfel in practica. Acest fapt poate fi observat usor printr-o monitorizare completa a stirilor laocale de televiziune. In timp ce la unele posturi este mentionat un nume a victimei unui accident rutier (macabru exemplu, dar concludent pentru superficialitatea cu care sunt tratate unele probleme deontologice), la alte posturi, aceeasi victima are un alt nume sau poate o alte varsta. Aici se pune intrebarea cine a gresit. In timp ce unii ziaristi se bazeaza numai pe informatiile oferite de politie, in cadrul conferintelor zilnice de presa, alti jurnalisti care dispun de resursele necesare, investigheaza pe cont propriu la locul faptei. Astfel, greseala poate apartine celui care a intocmit raportul sau procesul-verbal de constatare ori ziaristului care nu a auzit bine sau nu a cautat si alte surse de informare. Aici ar interveni obiectia ca raportul politiei este sursa oficiala care, in mod normal ar trebui sa fie una curata, fara informatii false sau jumatati de informatii. Dupa parerea mea, verificarea unei informatii din trei surse este o utopie. In cel mai fericit caz, acest lucru se intampla din doua surse, care trebuie sa fie obligatoriu independente. Este mai greu atunci cand trebuie sa pui la indoiala spusele vreunei personalitati locale, policice sau de alt fel. Se poate pune baza pe astfel de informatii daca respective personalitate are o credibilitate intacta. De exemplu, daca nu exista nici o suspiciune ca are vreun interes sa ofere infomatii falsa sau sa nu spuna intregul adevar, atunci, sursa poate fi considerate credibila. Daca insa, a existat cel putin o situatie in care declaratia respectiva nu a fost confirmata dintr-o alta sursa, atunci suntem indreptatiti sa punem la indoiala fiecare informatie pusa la dispozitie de atunci incolo de aceeasi persoana. O atentie mare trebuie data si cifrelor continute de stiri, cifre care chiara daca nu sunt reproduse intocmai, pentru ca plictisesc, consider ca trebuie sa fie appreciate correct ca proportie din total. Nu este totuna daca spui "170 de mii de clujeni au ramas fara apa potabila", sau "Mai mult de jumatate din locuitorii clujului au ramas fara apa potabila". Daca cifrele initiale nu sunt corecte riscam disreditarea proprie si a insitutiei pe care o reprezentam. De aceea, consider ca verificarea surselor nu este doar un moft, ci este o necessitate, chiar daca in unele cazuri incetineste procesul de "productie" al stirii sau materialului de presa. Consider ca totul sta in modul in care apreciem credibilitatea surselor primare si veridicitatea informatiilor puse la dispozitie.