Exista in munca stiristilor de la radiourile comerciale un aspect de care sunt cu totii constienti: stirile pentru buletinele informative ale radioului comercial sunt cele mai teribile din lume. Trebuie sa fie scurte, complete si, pe de asupra, sa si puna imaginatia ascultatorului la lucru. Aceste calitati devin uneori arme teribile impotriva prezentarii adevarului complet asupra unor evenimente. Evenimente atat de complexe incat nu pot fi prezentate correct daca informatia este selectata. Si totusi, trebuie prezentate intr-o stire. Trebuie facuta o selectie. Clasica forma de selectie dupa interesul uman sau, cu alte cuvinte, interesul publicului tau tinta nu tine, dac vrei sa prezinti adevarul. Exemplul cel mai graitor si cel mai actual este cel al stirilor facute pe baza evenimentelor dintre primar, consiliul local si prefect. Este vorba de aspecte juridice si administrative atat de amanuntite si de nesigure incat este un adevarat risc sa incerci sa concentrezi fara a pierde esenta evenimentului. Trebuie sa prezinti fiecare detaliu care poate fi spus in formulari obisnuite si sa extinzi stirea. Dar pentru ca detaliile juridice dintre cele trei institutii sunt atat de incurcate, transformarea lor in limbaj comun, accesibil majoritatii publicului, ignorant in acest domeniu, aduce cu sine concluzionari din partea reporterului. Acestea pot fi interpretate ca pareri personale si din acest motiv trebuie sa ramana impresii personale de la fata locului. Verificate, pe cat posibil. Revenind la interesul uman, in cazul prezentat mai sus, s-a pierdut de mult odata cu bunul simt al actorilor implicati. Din acest motiv el trebuie recastigat mergand pe mana interesului civic la care stirile care se fac pe marginea acestui subiect trebuie sa faca mereu apel. Iar interesul civic se castiga prin intermediul unei nformari cat mai complete. Fara frica de a trage concluzii atunci cand reporterul este sigur pe el.

Cîndva, citeam multe carti! Parca acum cîtiva ani, aveam o dispozitie mai mare catre traditionalele pagini de hîrtie, care treceau una dupa alta, lasînd în mintea mea scenarii si chipuri imaginate. Acum, totul e altfel... Si nu sînt singurul care am ajuns sa citesc mai putin... Am putea da vina pe... Internet, sau pe serviciu, care unora ne ocupa tot timpul... Pe ecranizari, sau filme pasionante... sau, ca sa parem destepti, chiar pe o dinamica mai mare a vietii cotidiene din prezent...

În cele mai sumbre ipostaze ale mele m-as putea gîndi ca nu mai citesc din... scîrba. Din lehamitea ca vad astazi lumina tiparului carti ( printr-un efort, le voi spune totusi asa) care nu ar avea ce cauta nici macar pe rafturile unui aprozar, ca suport pentru ceapa si cartofi!

Bine, nu trebuie sa ma întelegeti gresit! Se tiparesc foarte multe carti de mare valoare. Care însa nu beneficiaza de nici o publicitate, care nu sînt împinse cu forta pe gîtul nimanui, riscînd de multe ori sa moara pe standuri, daca nu ajung, din întîmplare, sub ochii vreunui cunoscator.

O sa îmi întelegeti mica revolta interioara, daca o sa va spun ce email am primit astazi la redactie. Si asta în timp ce scriitori de valoare locali sau... nationali se umilesc, scurgîndu-se cu o ultima vlaga pe la portile diverselor edituri care nu îi considera... în trend.

Emailul cu pricina ma anunta, cu poate putin exagerat optimism, ca... acum a aparut... CARTEA! Si ca este o deschizatoare de drumuri... a unei colectii de viitor, pe care nu ar trebui sa o pierd...

Lasîndu-mi ochii cîteva rînduri mai jos, mi-am pierdut orice nota de buna dispozitie. De luni de zile încerc sa ma izolez de bombardamentul mediatic fortat si cumparat de Iri. Mi-am dezinstalat chiar o serie de programe de pe televizorul personal. Am renuntat sa îmi mai cumpar reviste, iar ziarele le citesc cu teama... cu ochii întredeschisi...

Dar de ce te temi mai tare, nu scapi. Astazi, zidul de protectie din jurul meu a cazut. Am fost descoperit! M-au gasit. Mi-au aflat emailul. Mi-au violat intimitatea personala a umilei mele casute de email. Nici macar nu era la spam... M-am gîndit prima data ca un coleg îmi face o gluma proasta... Încet, orologiul din redactie ma trezeste la realitate, avem stiri imediat! Din ecranul calculatorului meu, îmi zîmbeste oarecum ironic, însusi Iri.

Pe fata lui se citeste mîndria. E mîndru ca m-a ... descoperit si violat. Ca mi-a napadit, asemeni unui virus nedorit, calculatorul si retina. Acum are si o carte, pe care eu trebuie sa o cumpar! Asa îmi spune emailul. Emailul din casuta mea, si numai a mea! Ma gîndesc ca o sa îmi schimb antivirusul. Si nu o sa ma mai uit luna asta pe tarabele de carti. Si poate nici luna viitoare!