Interviul cu Traian Radu Ungureanu, realizator si editorialist la postul de radio BBC, sectia in limba romana, a fost realizat de Cristian Todea in luna decembrie 2003, cand celebrul ziarist a fost prezent la Cluj pentru a-si lansa cartea “Manifestul fotbalist”.

Cristian Todea: Cum se vede de la Bucuresti libertatea de exprimare din presa locala ?

Traian Radu Ungureanu: Dupa cum spunea recent un foarte bun ziarist de aici, de la Cluj, Claudiu Padurean, se vede mai bine colivia. Libertatea presei e o expresie, e la moda, toata lumea o aminteste. In practica, ea e foarte foarte serios amenintata si, deseori, chiar impiedicata. In primul rand la nivel local, unde ziaristul e mult mai dependent de puterea, de banii, de abuzurile prefectului, primarului, patronului. Care nu are nevoie de mari pretexte si face... Ce anume face? Ameninta cu telefonul. Da telefon: ba, nu mi-a placut ce-ai scris si fii atent ce faci. Despre Iliescu, in general, despre PSD, iarasi in general. Sau: fii atent ce scrii, fii atent nu te atinge de cutare ca e omul meu.
La nivel national lucrurile sunt un pic mai subtile, dar nu mult diferite calitativ. E tot o forma de…de violenta pana la urma, care se exercita prin mijloace cum am spus mai subtile, de pilda: publicitatea, cotidianele sunt deseori dependente de cantitatea de publicitate, de furnizorii de publicitate. Daca publicitatea se intrerupe, atunci multe ziare incep sa aiba probleme financiare. Alte ziare, care sunt de fapt cvasi-inexistente, isi permit sa apara in continuare numai pentru ca obtin publicitate angajandu-se de la bun inceput sa faca propaganda politica.
Trei: exista vina mare a ziaristilor. Si, aici, as vrea sa spunem clar ca libertatea de expresie nu este numai o notiune sacra, pe care publicul cititor, societatea, justitia trebuie sa o apere dar si o indatorire a ziaristului. Iar, deseori, ziaristii insisi o calca in picioare. Ma refer aici la ziaristii care cer mita, fara nici un fel de jena. Am avut recent discutii cu oameni care lucreaza in firme de PR, in Bucuresti, care organizeaza campanii electorale. A propos, pregatesc de pilda campania electorala pentru alegerile locale, si care mi-au spus ca primesc, aproape zilnic, de cateva ori pe saptamana, vizita unor ziaristi care vin sa ceara mita. Pur si simplu. Isi pun serviciile la dispozitie si spun: noi, de exemplu, scriem, putem scrie pentru cutare, cutare sau cutare care credeti dumneavoastra, daca ne dati atatia bani. Si in cazul asta libertatea de expresie este pusa in pericol. Chiar de catre cei care ar trebui sa fie vehicolul ei principal.
Exista, de asemenea, si asta trebuie spus, un soi de cult gol pe care-l intretin, in general, organizatii care s-au specializat nu numai la noi in povestea asta. Un cult gol al libertatii de expresie, si ma refer, organizatiile de care vorbesc, sunt, de multe ori, ONG-urile. Cele care s-au antrenat bine intr-o anumita vehementa, intr-o anumita isterie, daca pot sa spun asta…Si ori de cate ori un ziarist este contrat, daca e cu bata, bun, totul e legitim…ori de cate ori e contrat, chiar si in principiu, chiar si profesional vorbind. Ori de cate ori un ziarist e atentionat sau reclamat si cineva spune, na, ancheta nu e corecta, dintr-un motiv sau altul, sar in sus cutare sau cutare ONG si spun ca s-a incalcat libertatea presei. Nu e intotdeauna asa. De aia lucrurile trebuie tratate cu seriozitate pentru ca libertatea presei, conceptul asta, sa isi pastreze seriozitatea.
Tragand linie, tinand cont de toate devierile care pot veni si dinspre profesia insasi si dinspre gardienii ei, totusi trebuie spus ca principalul pericol pentru libertatea presei in Romania, in momentul de fata, este puterea politica. Puterea politica, alaturi de sau cu sluga ei, pentru ca mi-e greu sa-i spun altfel, puterea judecatoreasca. Avem ziaristi condamnati, avem ziaristi tarati in tribunale, acolo unde politicianul sau potentatul local stie ca se afla intre ai lui, ca sa spun asa. Prin urmare, nu cred ca putem vorbi astazi despre libertate de expresie in Romania, asa cum speram, asa cum speram sa putem vorbi dupa 15 ani de la revolutie.

CT: Putem spera ca tinerii ziaristi care isi incep acum cariera in presa au vreo sansa sa priceapa ce inseamna solidaritatea de breasla, ce inseamna recunoasterea adevaratilor gazetari si nu a unor grupuri de interese, in conditiile in care pana si solidaritatea aceasta e, cumva, relativa?

TRU: Da, putem spera. Atentie, putem spera ca o minoritate sa faca lucrul asta. Spun asta pentru ca vad care e situatia in momentul de fata. Exista ziaristi foarte buni si oameni care stiu sa scrie bine si oameni care stiu sa isi pastreze capul limpede. Ii cunosc. Si la Cluj si la Bucuresti si la Iasi. Ei sunt insa o minoritate. Vom avea in continuare ziaristi foarte buni, vom avea in continuare o minoritate care va sti sa-si faca meseria foarte bine. Sigur, problema ramane ca exista o majoritate de ziaristi care, unu: sunt deprofesionalizati sau care nici n-au apucat sa-si invete meseria. Producem prea multi ziaristi. Mai toata lumea poate deveni ziarist, mai toata lumea a devenit ziarist, ceea ce nu poate sa insemne ca avem de-a face cu oameni de meserie. Doi: sunt coruptibili, sau ajung foarte repede sa invete regula jocului, sa se supuna, sa se vanda, pe preturi mici, in special in televiziune…Majoritatea asta e periculoasa pentru ca, de multe ori, ea da tonul. Asa cum, de pilda, televiziunea da tonul opiniei generale, ea fixeaza parametrii in mare parte. Si daca televiziunea este atat de slaba, asa cum o vedem noi, astazi, in Romania, atunci sigur efectul e masiv. Vina, in cea mai mare parte, e a lor. Nu cred ca este o situatie chiar tragica. Nu, nu tragica. Tragica este. Pierduta! Pierduta nu cred ca este pentru ca spun: intotdeauna vom avea aceasta minoritate de ziaristi care va putea servi drept exemplu, care va putea servi drept baza de regenerare.

CT: Au nevoie ziaristii de un contract colectiv de munca pe ramura?

TRU: Da, cred ca da. Atentie, exista un pericol: sindicalizarea excesiva! Si ne putem feri de lucrul acesta pentru ca am vazut cum arata el in Franta, Germania… Sindicalizarea e un mecanism pana la urma negativ care devine o obstructie birocratica si care apara si ceea ce nu e de aparat. Apara in corpore, indiferent de situatie, de vina, de persoana. Da. Asta e una. Si a stabili macar principiile si mecanismele juridice, legale, avocatesti de reprezentare care impiedica abuzul, e altceva. Cred ca ziaristii trebuie sa iasa din genul de relatii in care pot fi dati afara oricand de un patron care e nervos sau care a primit un telefon. Sau care vrea sa-si protejeze un prieten sau care vrea sa pedepseasca un inamic. Ei trebuie feriti de lucrurile astea. Lucrurile astea se intampla mereu in presa romaneasca.

CT: La ce sa ne asteptam pentru cele 30 de zile de campanie electorala la alegerile locale?

TRU: Da, cred ca vom avea o campanie foarte urata. Am mai avut campanii urate. Pariez ca urmatoarea campanie, de dupa locale, va fi si mai urata, dar asta nu inseamna ca suntem pregatiti pentru ceea ce va veni in campania pentru locale. Modul in care se pregatesc de pe acum miscarile, prostitutia ziaristilor, nerusinarea celor care incearca sa forteze mana ziaristilor care raman pe pozitie, sunt deja respingatoare. Ma uit in ziare, ma uit la televiziune si aproape ca nu vad nimic altceva decat incercari de… nu de promovare, ca asta pana la un punct e normal, dar de manipulare, de falsificare…Vreau sa dau exemplu aici tratamentul de presa care pregateste, de exemplu, raspopirea lui Vadim Tudor, in calitate de sionist, mai nou. Ma uit la felul in care e jucata, cu multe nuante si cu mare atentie si cu multa necinste, tema Pacepa. Tema care are si ea legatura cu viitorul imediat al alegerilor. Asa ca… nu ma astept la nimic bun. Vad, de exemplu, felul in care se pregatesc partide de genul partidului lui Becali. Care este o gluma proasta, dar e o gluma cu sens. Cineva a gandit miscarea, cred ca mutarea va avea efectul ei. Ma uit la exemplul Liei Roberts care nu e nici el…Desi, desigur ca persoana e mult mai onorabila decat Gigi Becali, dar exercitiul politic e aproape acelasi. E la fel de stupid si la fel de periculos. Deja lucrurile astea sunt promovate prin presa. Cand va veni campania vom vedea, cred, ceva ce n-am vazut pana acum.

CT: Doua sfaturi pentru studenti: de ce sa se apuce de presa si, daca s-au apucat, cum sa reziste?

TRU: Daca vor sa se apuce de presa ca sa capete notorietate, ca sa-si faca relatii, ca sa devina vizibili, sigur ca n-o sa asculte de mine…Dar e cum nu se poate mai rau pentru presa. Deci: daca totusi se mai pot intoarce din drum s-o faca. Cei care fac presa pentru ca le place sa faca presa, pentru ca vor sa invete sa faca presa, pentru ca cred ca au ceva de spus sau pentru ca pot ajuta publicul sa inteleaga, sa afle, sa filtreze informatiile… s-o faca, desigur!
Cum pot rezista? E foarte simplu: rezistand. Vor avea salarii mici, vor vedea colegi luand spagi, ii vor vedea luandu-si casa, ii vor vedea facand vacante-n Spania, ii vor vedea cumparandu-si masini si va fi foarte greu sa reziste. Daca vor sa ramana ziaristi, n-au ce face. Trebuie sa reziste! Unii rezista. Nu cred ca exista un leac anume. Cred ca exista un anumit temperament, un anumit caracter care te ajuta sa faci treaba asta.
Un alt sfat: sa nu inceteze sa invete sa scrie si sa vorbeasca romaneste. Limba romana e in mare pericol in presa, culmea, romaneasca.
Un leac simplu: cititi proza scurta a lui Caragiale!

Surprinzator poate pentru unii, presa romaneasca (fie ea scrisa sau audio-vizuala) a fost marele perdant al alegerilor locale. Iar argumentatia unei astfl de afirmatii nu este una simpla. Insa ea poate fi intrevazuta daca stam sa analizam care ar trebui sa fie rolul mass-mediei intr-o campanie electorala. Presa trebuie sa realizeze ceea ce se numeste o dezbatere sanatoasa pe marginea problemelor cu care se confrunta un oras sau judet. Si pentru a putea face acest lucru trebuie sa inventarieze, sa reflecte toate aceste probleme. Si nu oricum ci cu ajutorul societatii civile, a specialistilor. In prima faza ziaristul trebuie sa isi asigure viziunea “tehnica” asupra problemei si abia apoi sa prezinte mecanismul politic (daca este cazul) care sta in spatele aparitiei si perpetuarii ei. In clipa in care aceste doua etape au fost parcurse ziaristii trebuie sa analizeze modul in care programul politic al candidatilor se ocupa de ele. Asigurandu-si in continuare sprijinul societati civile si al specialistilor. Totul pentru a oferi un tablou real al ofertei electorale si al perspectivei pe care o are orasul si judetul. Presa clujeana nu a facut nimic din toate acestea. Ziaristii clujeni au preluat problemele gasite de catre candidati si le-a dezbatut din punctul lor de vedere. Cu toate ca acestia au facut studii in randul populatiei pentru a le individualiza, aceasta nu inseamna ca ele erau realele probleme. Populatia cunoaste in mica masura adevaratele probleme si are o perceptie subiectiva si amatoare asupra lor. Un exemplu este problema locuintelor care a fost scoasa de la naftalina de catre candidatii cei mai puternici. Solutiile oferite au fost toate populiste reflectand intelegerea problemei prin prisma populatiei si nu a specialistilor. In acest tipic ziaristii, cei care nu erau deja inregimentati prin intermediul patronilor in campania electorala a vreunui partid, au intrat si ei in hora politicianismului. Dar chiar si aici, Biroul Electoral Central a incercat sa cenzureze dezbaterea si dezvaluirile utile electoratului. Si cand nu a reusit B.E.C.-ul, a rezolvat problema PSD care si-a permis sa incalce dreptul romanilor la informare cumparand tirajele intregi ale unor ziare in ziua in care apareau articole deranjante pentru scopurile lor.
Presa clujeana s-a inregimentat aproape in totalitate sub pulpana marilor candidati in speranta unor favoruri cu fonduri publice pentru viitor, pentru a se ralia unor centre de putere sau pur si simplu pentru a “suge” banii electorali ai partidelor. A fost exemplul cel mai clar ca presa clujeana este o afacere si nu o activitate civica. Mercantilismul si pofta de putere a unor patroni a dus la atacuri murdare in presa impotriva unor candidati. Iar celebrul “ce te fute grija” rostit de catre candidatul Ioan Rus catre un ziarist a reflectat conditia presei in timpul campaniei. In final, una dintre tabele a castigat. A castigat insa deoarece ziarele au atacat vehement coruptia si partidul de guvernamant. Ceea ce ar putea parea normal daca in spatele acestei functii de baza a presei intr-o tara democrata (lucru neinteles insa de politicienii nedemocrati ai PSD) ar sta acel impuls civic. Aceasta ar fi singura victorie a presei clujene: l-a dat jos pe Funar si l-a impus pe Boc caruia i-a dat mesajul electoral: “jos baronii!”. Motivatia insa nu a fost civica ci politica. Deci nici profesionala. Lucru valabil in cazul marii majoritati a presei clujene. O exceptie laudabila o reprezinta cotidianul “Ziarul Clujeanului”, cazut insa si el prada perspectivei si agendei impuse de partide asupra ubiectelor de discutie. Practic, presa nu a impus nici un subiect comunitar in dezbaterea electorala de la Cluj. In tot acest timp, prevederile privind campania electorala din legea electorala au fost exagerat intelese, la majoritatea posturilor de televiziune si radio acest lucru avand o intentionalitate lipsita de etica. Din motive politice si economice oneroase, fara nici o legatura cu misiunea unei institutii media fata de publicul sau s-a speculat ambiguitatea legii electorale. Lege care nu interzicea prezentarea in buletinele de stiri a unor materiale cu subiecte legate de campania elctorala, de candidati, de neregulile savarsite de acestia. Scopul a fost acela de a ascunde incalcarea legii. Si pentru a masca si mai bine acest lucru, autocenzura a functionat in cazul tuturor candidatilor. S-a mizat pe faptul ca prezentarea unor ilegalitati (si au fost multe)in cadrul unor emisiuni sau buletine electorale nu va avea audienta unui program de stiri obisnuit. Noroc cu patima pusa de presa aservita care a vanat orice pas gresit din tabara adversa. Multimea gazetarilor bine intentionati insa manipulati si controlati de patroni si redactori-sefi de la multe ziare nu va uita multa vreme actiunile neprofesioniste in care au fost implicati. Prea tarziu insa.
Efectele unui astfel de comportament sunt ingrjoratoare: in loc sa asistam la o presa care dirijeaza si sanctioneaza politicienii pe baza de argumente, am avut un surogat de presa de partid. Publicul merita mai mult. Presa si-a pierdut dreptul de a protesta la incalcarile libertatii de exprimare.