...cenzura se exercita si in presa studenteasca, la fel ca in oricare alta institutie de presa, in directie ierarhica: de catre responsabilul de pagina, de catre coordonatorul paginii sau al editiei, de catre editor sau redactor-sef, de catre directorul respectivei publicatii sau post. Materialele se cenzureaza pentru ca lezeaza o imagine (a institutiei care finanteaza respectivul proiect) sau pentru ca, pur si simplu, nu ajuta cu nimic propriile interese.

...autocenzura presupune teama studentului-redactor de a scrie sau a zice. Teama de a declansa o ancheta cu un titlu ca "Gravele probleme ale cazarii in caminele studentesti" sau "Comertul cu referate si lucrari de diploma in marile universitati". Evident ca autocenzura este mai periculoasa decat cenzura. Cea din urma fiind, in anumite redactii, sugerata sau chiar explicata printr-o politica editoriala in primele sedinte redactionale.

... in concluzie, in acest context si nu numai, neasumarea riscului cenzurarii inseamna autocenzura.

Reporter : In 2000 a aparut Cele unspe mii de vergi-ne-bune de Guillaume Apollinaire, carte care depaseste limita erotismului, tradusa de dvs. Cand ati tradus efectiv textul lui Apolllinaire? Tudor Ionescu : Eu am facut traducerea in 1979, intre timp am mai modificat mai ales poeziile. Cartea mi-a fost adusa atunci de dl. prof. Zaciu, din Franta. O cumparase pentru ca citise in primele pagini ceva despre Bucuresti.
R. : Ce reactii ati avut din partea studentilor la aparitia cartii? Dar a colegilor?
T. I. : Din partea studentilor am avut numai reactii pozitive. Unii colegi s-au sfiit sa spuna ca au citit-o.
R. : V-ati gandit sa traduceti Povestea povestilor de Ion Creanga in limba franceza?
T. I. : N-ar putea s-o traduca decat un francez, care sa colaboreze cu mine.
R. : Credeti ca ar trebui sa fie folosite expresiile licentioase in mass-media romaneasca?
T. I. : Ca sa nu fac pe nebunul, poate mai degraba nu. De ce ? Luati gramada, noi, romanii, suntem prea inculti ca sa fim in stare sa nu ne emotionam la asa ceva. Pe undeva ar fi un paradox pentru ca, daca toata lumea urmareste mass-media, inseamna ca acolo ar trebui sa se manifeste ceva ce este comun tuturor, iar un limbaj mai putin scuturat, ca sa-i spun asa, ar fi comun multora. Si totusi ar fi mai bine sa nu fie prezent in mass-media. Si iar ajungem la chestia cu pudibonderia, cu sfiala facuta, si nu autentica. Dar totusi parca pana si eu as zice ca nu.
R : Chiar si atunci cand expresiile licentioase sunt prezente in limbajul politicienilor, de exemplu?
T. I. : Politicianul ar trebui sa fie deasupra manifestarii comune sau individuale, el ar fi cel care sa propuna o conduita; desigur, orice propunere este dincolo de reusita, tinde spre ideal, si, slava domnului, nu atingem niciodata idealul.
R: Politicienii romani nu reprezinta poporul roman?
T. I. : De ce pui intrebarea asta? Nu pune intrebarea asta, nu-i frumos, nu-i elegant fata de romani sa pui intrebarea asta. Ba da. Iti trebuie politician roman? Ia-l pe Becali, ia-l pe Mitica Dragomir.
R. : Sunteti de acord cu cenzura? Nu autocenzurare, ci o cenzura, si in presa si in literatura.
T. I. : Aici se incurca treburile. E aceeasi treaba ca si cu condamnarea la moarte, ca si cu chinuirea teroristilor din Madrid daca pune cineva mana pe ei. Da, in principiu sunt de acord. Dar, de acolo incepe primejdia. De unde incepem si unde terminam ? Cine hotaraste cat ?
R. : Ati fost cenzurat inainte de ’89?
T. I. : De patit eu pe pielea mea, n-am patit-o pentru ca stiam ca exista. M-am autocenzurat, cat am putut. Din cate am aflat si stiu, toata lumea facea in felul asta, spre disperarea celor care, in principiu, se cuvenea sa ia bani pentru ca cenzurau, dar nu mai aveau ce. Si atunci mai nascoceau si aia ceva, ridicau la cub posibilitatile de calcat in strachini ca sa-si motiveze existenta. Basca faptul ca se intampla un lucru extraordinar de haios. Si asta o stiu pe pielea mea. Cu buna stiinta calcai in strachini ca sa-i dai aluia ratiunea existentei pentru ca el in sinea lui sa-ti fie recunoscator ca l-ai lasat pe el sa-si motiveze existenta si, in consecinta, te lasa sa publici. E atata de stupid, dar asa era.
R. : O maniera de a pacali...
T. I. : Da, un fel de...E si trist, e si caracteristic romanilor. E un fel de spaga.

Sex si audienta
Criteriul de selectie pentru editia din anul acesta a concursului de uitat pe gaura cheii a fost urmatorul: cine se dezbraca la preselectie intra in casa primitoare a fratelui cel mare. Ce nu face omul pentru 75.000 de euroi! Daca editia de anul trecut a fost doar o simpla incalzire si ne-a familiarizat cu un asemenea concept de emisiune, producatorii au considerat ca ne-am maturizat si anul acesta ne pot oferi mai mult. Fetele au intaietate: Andreea a recunoscut ca a facut sex pe bani si nu s-a sfiit sa faca sex nici sub privirea vigilenta a celor 27 de camere; Raluca - un fel de papusa Barbie si mai mult o piesa de mobilier, pentru ca nu prea face nimic in casa; Monica - aduce clar a fosta Andreea (cea care nu vroia sa plimbe vaca); Filly – venita probabil sa tempereze spiritele si sa-i invete pe ceilalti din experienta ei de viata; Virginia - o blonda papusareasa; Evelina - o lesbiana barmanita cu tentative de sinucidere la activ si cu probleme de comunicare. Baietii nu se lasa mai prejos: Ally - un „cipandel” autentic, mandru de cat de bine l-a dotat mama natura; George - un analist financiar ce vrea sa se devina coregraf; Ciprian - un fotomodel care a avut curajul sa spuna ca nu-i mai ajung banii sa le intretina pe toate admiratoarele lui si s-a gandit sa apeleze la Big Brother; Iustin - un „adevarat” artist care avea oarecum nevoie de „inviere”; Daniel – „un mare seducator”?!?, cum se autodefineste; Tino - o moara (cu noroc?) de macinat cuvinte... Ultimul nu a fost cel dintai! Tino a fost primul expulzat din casa BB.

Audienta si amenzi
Toti acesti fani ai lui Soso (care au facut din el un model de urmat in viata) se vor bate in strategii pentru cresterea audientei si a nivelului hormonal timp de 3 luni! Plictisitorii concurenti de la BigBrother1 au fost inlocuiti cu unii care nu numai ca vorbesc despre sex, dar il mai si practica de cate ori au ocazia, in orice loc au ocazia, si in orice pozitie! PrimaTV a incasat cea mai mare amenda din istoria CNA-ului, 500.000 milioane de lei, organizatorii
atingandu-si scopul, acela de a arata privitorilor din Romania (dar si fratilor mai indrazneti din alte tari) ca si la noi se intampla lucruri cat se poate de „normale”. Cel mai inversunat comentator a fost domnul George Pruteanu („Priviti! Privighetoarea canta si liliacul a inflorit”), neincrezator ca in Romania lumea mai face sex si ca „revolutia ar fi abolit bunul simt”... No comment. Pe buna dreptate, acest personaj condamna show-ul, insa modul in care o face abate atentia de la pasarica din casa lui Biggy la privighetoarea cantareata de la televizor, ce migreaza de la un post/partid la altul, in cautare de intelegere si simpatie.

Cat de pitoresti sunt concurentii, vom vedea pe parcurs.
Atentie, concurent BigBrother! Suntem cu ochii pe tine!
P.S. Nu vi se pare ca sigla BigBrother2 seamana izbitor cu cea de la Coca Cola?

Aceasta rubrica exista datorita unor gazetari clujeni, carora le multumesc pentru materialul furnizat in aceasta luna si sper sa nu ma uite. Nu pretind ca am inventat roata, dar nu pot sa nu comentez “delicatesele” pe care le servesc cititorilor care iarta de fiecare data. Eu nu iert nimic.

Ceata printre randuri
“Trei clujeni se afla in aceste zile in focul luptelor din Kosovo n Misiunea jandarmilor clujeni a inceput in februarie si se va incheia peste un an”. Acesta este un lead din Monitorul de Cluj, 22 martie. In primul rand, imi pare rau pentru aia trei clujeni care se lupta pe acolo, prin Kosovo. Si apoi le urez bafta in misiune jandarmilor, desi nu stiu ce fel de misiune au. Dar poate, intr-un an, ii ajuta si pe cei trei clujeni. In legatura cu partea “Kosovo n Misiunea”, eu inteleg ca ziarul se redacteaza noaptea, dar sa aprinda lumina la redactie, ca sa nu mai apese pe “n” in loc de “.”. Nu e distanta decat de doua taste intre cele doua caractere!

Extraordinar!!!
Ce intelegeti dumneavoastra daca vedeti, cum am vazut eu in Buna Ziua Ardeal din 23 martie, urmatorul titlu: Teroristii au ucis si la Oradea? Repede vreau sa-i linistesc pe cei care au rude la Oradea: nu a fost nici un atentat acolo! In articol era vorba despre o oradeanca ucisa in atentatele din 11 martie de la Madrid. O intrebare celor de la ziar: ati citit povestea aia in care unu’ tot mintea ca vine lupu’ la oi?

Cleopatra, Cleopatra, ce ravagii faci si in ziua de azi!
Ia priviti aici ce minunatie ati pierdut daca ati ratat Monitorul de Cluj intre 22-24 martie. Luni, prima pagina: Cleopatra serpoaica de pe Nil; In curand in Monitorul de Cluj. Marti, prima pagina: Cleopatra, regina de pe Nil; Cititi in ziarul de maine fascinanta poveste a unei femei care a influentat devenirea lumii antice”. Miercuri, prima pagina: Ultimul zambet al faraonilor; Povestea Cleopatrei, ultima regina de pe Nil. Tot miercuri m-am delectat “ cu aceasta poveste, pe cele doua pagini din mijloc. Sfarsit: “Antoniu se sinucide”. Comentariile sunt de prisos. Nu stiam ca Monitorul de Cluj incearca atragerea publicului foarte tanar (gradinita). Intr-o pastila de pe aceeasi pagina, autoarea povestii, Ileana Gafton, termina astfel: “Si daca as fi barbat, as zice: pacat!”. Eu zic: daca as fi in locul dumitale, mi-as da demisia.

Cluj napoc sau Cluj-Napca ?
Poate sunt amabili sa-mi raspunda cei de la cotidianul Buna Ziua Ardeal. In ziarul din 23 martie este prima varianta, iar in cel din 25 martie, a doua varianta. Eu ii felicit ca, spre deosebire de alte ziare, care au renuntat demult la cuvantul greoi Napoca, ei incearca sa scrie numele adevarat si intraductibil al orasului. Pentru toata lumea spun, dupa indelungi cercetari, orasul nostru se cheama Cluj-Napoca. Luati notite!

Nota 2 pentru copiat
Monitorul de Cluj din 23 martie publica in pagina 2 un articol interesant al carui lead contine fraza: “Concluzia unor statistici privind consumul de apa este alarmanta: clujenii nu se mai spala!”
Monitorul de Cluj din 24 martie, publica in pagina10 un articol al carui lead este izbitor de asemanator cu cel de mai sus, dar cu o mica modificare: “Concluzia unor statistici este alarmanta: clujenii nu se mai spala!”. O intrebare pentru semnatara celui de-al doilea articol, Loredana Sveduneac: statisticile dumneaei se refera la masurarea nivelului de jeg de pe clujeni? Daca tot copiati, pastrati partile esentiale!

Anglicismele astea…grele, grele!
Felicitari lui Calin Poenaru de la Buna Ziua Ardeal pentru comentariul din 24 martie, cu titlul Prostitutie mediatica. Cine se stie, se stie! Se vorbeste in comentariu despre proasta calitate a mass-mediei romanesti, incluzand greselile de gramatica si ortografie. De aceea il rog pe semnatar sa le dea o mana de ajutor celor din redactie, ca sa nu mai utilizeze cuvinte de genul “tocsouri” (23 martie, pagina 8) si “parkig-uri”(25 martie, pagina 3). Ii sugerez inventatoarei de “parkig-uri”, Memoranda Onac, sa fie atenta cand semneaza: M-e-m-o-r-a-….cum era? aaa ..-d si -a. E corect?

Jocul cu milioanele de dolari
Atentiune! Atentiune! In 25 martie a fost mare batalie intre Ziarul Clujeanului si Buna Ziua Ardeal pentru ghicirea sumei cheltuite de Funar pe biletelele tricolore. In primul ziar scrie ca este vorba despre 1,2 miliarde $, iar in al doilea a crescut suma la 1,4 miliarde $. Ori unii incearca s-o mai dreaga pentru Funar, ori ceilalti ii pun in plus 200 milioane $, o suma infima pentru nivelul nostru de trai. Dau BMW pe o Dacie, daca mai are cineva prin Cluj!

Cititorii lor sunt mai destepti?
Sa ne oprim o clipa si la Ziarul Studentesc. Am trecut cu vederea lipsa de logica si obositoarele puncte de suspensie din articolul “Viata de Observator”, dar am o intrebare legata de exprimarea: “sustine majoritatea studentilor”. De cand studentii sunt impartiti in doua entitati: majoritate si minoritate? Eu il felicit pe Alex Pop ca stie regula acordului din clasa a V-a, dar am mai crescut si noi si am auzit de acordul dupa inteles, caci subiectul majoritatea, desi este la singular, exprima o pluralitate. Recomand calduros cartea: Gramatica normativa, de G. Gruita.
Vai, cat de induiosat am fost cand am citit interviul cu Mircea Toma, realizat de Raluca Sfetcu, jongland printre intrebari “geniale” cum ar fi: “Catavencu implementeaza?” si afirmand la un moment dat: “ca-mi dau si lacrimile”. Ei bine, si mie, dar de ras. Aceeasi domnisoara m-a atins profund cu stilul freudian in care condamna nepasarea in articolul Chiar daca nu-ti pasa. Sa fie oare o amenintare ca va scrie in continuare?